Scrie in caseta de mai jos denumirea aditivului sau numarul acestuia
Cauta dupa prima litera
A B C D E F G H I L M N O P R S T U V X Z
Denumire:
ZAHARINA ŞI SĂRURILE SALE DE SODIU, POTASIU ŞI CALCIU
Descriere:
Aditiv alimentar cu rol de îndulcitor artificial, descoperit întâmplător în 1879 de un chimist american care făcea cercetări asupra gudronului de huilă, încercând să obţină noi produse. A reuşit astfel să obţină zaharină din toluen, mai târziu punându-se la punct şi un procedeu ce are ca materie primă anhidrida ftalică. Deşi are un gust remanent neplăcut, amărui metalic, zaharina a fost folosită pe scară largă, atât de diabetici, cât şi în industria alimentară, fiind de 300-500 de ori mai dulce decât zahărul. Cercetări datând încă din 1960 au arătat potenţialul cancerigen al zaharinei asupra animalelor de laborator, localizat în special la vezica urinară şi tractul urinar, fapt ce a determinat interzicerea utilizării ei de către guvernele unor ţări. Alte ţări, însă, au permis în continuare folosirea zaharinei, dar doza zilnică maximă admisă este de numai 5mg/kg corp. Agenţia Internaţională de Cercetare a Cancerului, parte a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, susţine că zaharina nu este cancerigenă pentru oameni, deoarece ea nu acţionează la nivelul ADN-ului, iar mecanismul prin care se produce cancer la şoarecii de laborator ţine de particularităţile speciei şi nu este aplicabil oamenilor. Fiind un îndulcitor intens şi fără calorii, care nu produce carii dentare, se adaugă în băuturi alcoolice şi nealcoolice aromate în cantitate de 80-100 mg/kg, cât şi în snacksuri şi deserturi cu valoare energetică redusă, fără adaos de zahăr, pe bază de apă, lapte, amidon, cacao, grăsimi, ouă, cereale sau fructe. În cantităţi de 300-800 mg/kg, se adaugă în produse de cofetărie cu valoare energetică scăzută şi fără adaos de zahăr, iar în cantităţi de 150-200 mg/kg se utilizează în conserve din legume sau fructe, gemuri, jeleuri, marmelade, alte paste tartinabile, în sosuri, muştar, salate, supe, conserve şi semiconserve de peşte, crustacee sau moluşte, produse fine de brutărie etc.. În raport de cantităţile folosite în alimente, doza zilnică se poate depăşi foarte uşor. Totuşi, nu s-au semnalat efecte secundare la aceste cantităţi. Pentru mascarea gustului remanent neplăcut, zaharina se combină cu alţi îndulcitori sintetici. Acest aditiv nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.