Scrie in caseta de mai jos denumirea aditivului sau numarul acestuia
Cauta dupa prima litera
A B C D E F G H I L M N O P R S T U V X Z
Denumire:
ACID CICLAMIC ŞI SĂRURILE SALE DE SODIU ŞI CALCIU
Descriere:
Aditivi alimentari sintetici, cu rol de îndulcitori. Sunt de circa 30-50 de ori mai dulci decât zahărul, comparând cantităţi egale din cele două substanţe. Ciclamatul a fost descoperit întâmplător de un chimist american în 1937, dar aprobat pentru consum în SUA în 1958. În 1970, ca urmare a unor studii privind potenţialul cancerigen al ciclamatului, care se folosea în combinaţie cu zaharina, acesta a fost interzis în SUA, dar în alte ţări a continuat să fie folosit. Producerea îndulcitorilor artificiali a devenit o industrie extrem de profitabilă, care a făcut ca industria alimentară să devină şi mai profitabilă. Acidul ciclamic şi sărurile sale de sodiu şi de calciu sunt compuşi chimici a căror capacitate de îndulcire este relativ slabă, comparativ cu alţi îndulcitori sintetici. De aceea, ei au fost folosiţi, în general, în combinaţie cu zaharina în proporţie de 10:1, obţinându-se astfel şi un gust mai apropiat de al zahărului şi o mai mare capacitate de îndulcire. Ciclamaţii sunt stabili la temperaturi înalte, nu conţin calorii şi nu sunt cariogeni. Ei se utilizează în cantitate de 250 mg/l în băuturi aromate alcoolice sau nealcoolice şi în preparate dietetice din legume şi fructe. În produse de cofetărie fără adaos de zahăr, pe bază de cacao, fructe sau amidon se adaugă 500 mg/kg, iar cantităţi de până la 1500 mg/kg se pot folosi în produse fine de panificaţie şi în produse dietetice din fructe conservate, în gemuri, jeleuri şi marmelade, cât şi în guma de mestecat. Dropsurile pentru împrospătarea respiraţiei pot conţine până la 2500 mg/kg. Studii privind toxicitatea şi eventualele efecte secundare s-au desfăşurat şi se desfăşoară în continuare, deoarece datele obţinute nu au părut concludente. Totuşi, pe baza acestora, doza zilnică s-a redus mereu, pentru a se evita la om efectele observate la animalele de laborator (tumori maligne şi benigne cu localizări diverse şi atrofii testiculare). Astfel, doza zilnică maximă admisă este de numai 7mg/kg corp, în opinia Comitetului ştiinţific pentru alimentaţie al Comisiei Europene, în timp ce Comisia Codex Alimentarius este de părere că doza zilnică poate fi de 11 mg/kg. Acest aditiv nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.