Scrie in caseta de mai jos denumirea aditivului sau numarul acestuia
Cauta dupa prima litera
A B C D E F G H I L M N O P R S T U V X Z
Denumire:
ASPARTAM (Canderel, Nutrasweet, Equal)
Descriere:
Aditiv alimentar sintetic, cu rol de îndulcitor şi potenţiator de aromă. Este de circa 200 de ori mai dulce decât zahărul, comparând cantităţi egale din cele două substanţe. Nu conţine calorii şi nu este cariogen.A fost descoperit întâmplător de un chimist american în 1965, dar aprobat pentru consum în 1981-1982, atât în Europa, cât şi în SUA. Producerea îndulcitorilor artificiali a devenit o industrie extrem de profitabilă, care a făcut ca industria alimentară să devină şi mai profitabilă. Aspartamul este un compus chimic relativ instabil la temperaturi de peste 300C şi la pH mai mare de 4,5. Nu este utilizat în produse ce vor fi tratate termic, care nu sunt suficient de acide sau care trebuie să aibă o perioadă de valabilitate mare. Prin ingestie, dar şi ca urmare a depozitării alimentelor la temperaturi de peste 300C, el se descompune în constituenţii săi, adică acid aspartic, fenilalanină şi metanol. Acidul aspartic este un aminoacid neesenţial (corpul îl produce în cantităţile ce-i sunt necesare, fără a avea nevoie de surse din exterior), cu rol de neurotransmiţător. Acidul aspartic ingerat suplimentar pătrunde în circulaţia sangvină şi apoi ajunge la creier, unde bariera sangvină cerebrală încearcă să oprească pătrunderea toxinelor şi a neurotransmiţătorilor în exces. Această barieră naturală nu este suficient dezvoltată la copii, iar la adulţi poate să fie parţial deteriorată sau să nu facă faţă. Acidul aspartic în exces devine astfel o aşa-numită excitotoxină, care suprastimulează neuronii, până la epuizare şi distrugere. Deoarece unele porţiuni ale scoarţei cerebrale pot prelua funcţiile altor porţiuni învecinate, care au fost distruse, apariţia simptomelor unor boli are loc după ce deteriorările sunt deja avansate. Astfel, pe seama consumului îndelungat de aspartam sunt puse simptome precum migrenele, ameţelile, slăbirea memoriei, dificultăţile de concentrare şi menţinere a atenţiei, oboseala cronică, problemele oculare, scăderea acuităţii senzoriale (miros, gust, pipăit, sensibilitate la durere). De asemeni, boli precum scleroza multiplă, epilepsia, tumorile cerebrale, boala Alzheimer, boala Parkinson, diabetul sau tulburările neuroendocrine se pot declanşa sau agrava ca urmare a consumului de aspartam. Un alt component cu potenţial toxic este metanolul, care se găseşte în proporţie de 10-11% în aspartam, fiind eliberat prin încălzire la 300C. Metanolul se descompune în acid formic şi formaldehidă, ambele fiind substanţe cu grad ridicat de toxicitate, iar formaldehida fiind cert cancerigenă, mutagenă şi teratogenă. Fenilalanina este al treilea component, care produce celor suferinzi de fenilcetonurie simptome grave, motiv pentru care a devenit obligatorie inscripţionarea pe produsele ce conţin aspartam, a faptului că reprezintă o „sursă de fenilalanină”. Cu toate că organisme mondiale precum Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie prin Comisia Codex Alimentarius, consideră drept lipsit de pericol consumul acestui aditiv, s-au stabilit totuşi o doză maximă admisă de 40mg/kg corp, cât şi limitele cantităţilor ce pot fi folosite în alimente. Astfel, în băuturi aromate alcoolice şi nealcoolice(bere cu sau fără alcool, cidru, rachiuri, răcoritoare pe bază de apă, fructe sau lapte) se adaugă o cantitate de 600 mg/l. În sosuri, muştar, salate din legume sau paste făinoase cu sau fără carne şi cu diverse sosuri („Feinkostsalat”), cât şi în conserve din fructe şi legume, în conserve de peşte, crustacee şi moluşte se adaugă o cantitate de 350mg/kg sau 350mg/l. Snacksurile pot conţine 500mg/kg, iar cantităţi cuprinse între 800-2000 mg/kg se pot regăsi în deserturi pe bază de apă, lapte, grăsimi, fructe, ouă sau cereale, în gheaţa alimentară, în alimentele fără adaos de zahăr cum sunt: produse de cofetărie pe bază de cacao, fructe uscate sau amidon, în paste tartinabile pe bază de cacao, lapte, fructe uscate sau grăsimi, în dropsurile şi pastilele aromate pentru împrospătarea respiraţiei, în cerealele pentru micul dejun, în unele produse fine de panificaţie, cât şi în toate produsele dietetice pentru slăbit sau destinate diabeticilor. În guma de mestecat se adaugă până la 5500 mg/kg. În raport de cantităţile utilizate în alimente, doza zilnică poate fi foarte uşor de depăşit, mai ales de către copii. Deoarece acest îndulcitor oferă un gust dulce care nu seamănă prea bine cu cel al zahărului, pentru utilizarea în alimente se combină cu alţi îndulcitori, cum ar fi acesulfam K sau zaharină. Astfel se elimină inconvenientul gustului nenatural, obţinându-se şi o capacitate de îndulcire mult mai mare, deoarece îndulcitorii sintetici acţionează sinergic, potenţându-se reciproc. Acest aditiv nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici. Trebuie menţionat faptul că standardele Comisiei Codex Alimentarius sunt mult mai permisive şi generoase în privinţa cantităţilor şi a categoriilor de alimente în care este acceptată folosirea aspartamului, comparativ cu standardele Uniunii Europene.