Scrie in caseta de mai jos denumirea aditivului sau numarul acestuia
Cauta dupa prima litera
A B C D E F G H I L M N O P R S T U V X Z
Denumire:
ACESULFAM K (Ace K, Sweet One, Acesulfam potasiu, Sunett)
Descriere:
Aditiv alimentar sintetic cu rol de îndulcitor. Este de circa 200 de ori mai dulce decât zahărul, comparând cantităţi egale din cele două produse. A fost descoperit întâmplător de un chimist german în 1967, dar utilizarea lui a început în Europa în 1983, iar în SUA în 1988. Producerea îndulcitorilor artificiali a devenit o industrie extrem de profitabilă, care a făcut ca industria alimentară să devină şi mai profitabilă. Acesulfam K este un compus chimic stabil la temperaturi înalte şi în medii acide, ceea ce îi sporeşte posibilităţile de utilizare, comparativ cu alţi îndulcitori artificiali. Nu conţine calorii şi, deşi nu este un glucid, declanşează brusc activitatea pancreasului. Acesta produce insulină în cantităţi proporţionale cu intensitatea senzaţiei de dulce percepută. Deoarece insulina nu regăseşte în sânge zaharurile pe care să le metabolizeze, declanşează senzaţia de foame, pentru a primi glucidele ce-i sunt necesare pentru a se neutraliza. Dezechilibrul hormonal astfel creat se rezolvă prin consum alimetar. Acest mecanism de acţiune poate fi o explicaţie pentru procentul în continuă creştere al populaţiei supraponderale sau obeze, cât şi a lipsei de rezultate a multor diete pentru slăbire. Studiile privind efectele consumului de acesulfam K asupra animalelor de laborator, care concluzionau că produsul este sigur, au fost catalogate de importante personalităţi sau comunităţi ştiinţifice drept lipsite de acurateţe şi, în consecinţă, neconcludente. Unele studii relevau chiar un posibil potenţial cancerigen, care însă a fost pus pe seama altor factori. De asemeni, nu s-au realizat studii privind eventualele efecte ale consumului de lungă durată ale acestui îndulcitor şi nici ale combinaţiilor sale cu alţi îndulcitori sau aditivi, prezenţi în mod obişnuit în alimente. Organisme mondiale precum Comisia Codex Alimentarius, cât şi Comitetul Ştiinţific pentru Alimentaţie al Comisiei Europene consideră drept lipsit de pericol consumul acestui aditiv, care se elimină nemodificat pe cale urinară. S-au stabilit astfel doza zilnică admisă de până la 15mg/kg corp, cât şi limitele cantităţilor ce pot fi folosite în alimente. În băuturi aromate alcoolice şi nealcoolice (bere cu sau fără alcool, cidru, rachiuri, răcoritoare pe bază de apă, fructe sau lapte), în deserturi pe bază de apă, lapte, grăsimi, fructe, ouă sau cereale, în sosuri, muştar, salate din legume sau paste făinoase cu sau fără carne şi cu diverse sosuri („Feinkostsalat”), cât şi în conserve din fructe şi legume, în conserve de peşte, crustacee şi moluşte şi în snacksuri se adaugă o cantitate de 350mg/kg sau 350mg/l. Acesulfam K se adaugă în cantităţi cuprinse între 500 şi 2500 mg/kg în alimentele fără adaos de zahăr, cum sunt: produse de cofetărie pe bază de cacao, fructe uscate sau amidon, în paste tartinabile pe bază de cacao, lapte, fructe uscate sau grăsimi, în dropsurile pentru împrospătarea respiraţiei, în cerealele pentru micul dejun, în unele produse fine de panificaţie, cât şi în toate produsele dietetice pentru slăbit sau destinate diabeticilor. În guma de mestecat se adaugă până la 5000 mg/kg. În raport de cantităţile utilizate în alimente, doza zilnică poate fi foarte uşor de depăşit, mai ales de către copii. Deoarece acest îndulcitor oferă imediat senzaţia de dulce, dar conferă un gust remanent neplăcut, pentru utilizarea în alimente se combină cu alţi îndulcitori, cum ar fi aspartamul, care nu este perceput imediat ca dulce, dar conferă gustul remanent de dulce. Astfel, se elimină inconvenientul gustului remanent neplăcut, obţinându-se şi o capacitate de îndulcire mult mai mare, deoarece îndulcitorii sintetici acţionează sinergic, potenţându-se reciproc. Acest aditiv nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.